RIBUNALUL BUCUREȘTI SECȚIA A IV-A CIVILĂ DOSAR NR. 34217/3/2021 Termen 04.05.2022 DOAMNA PREȘEDINTE, Subsemnații:  COHEN DIEGO EDGARDO, domiciliat în Calle Arenales nr. 3504, et. 2, ap. 18, Buenos Aires, Argentina;  COHEN ALEJANDRA VALERIA, domiciliată în Calle Echevererria nr. 1950, et. 1, ap. B, Buenos Aires, Argentina;  COHEN SILVIA MERCEDES, domiciliată în str. Uriburu nr. 1255, et. 11, ap. A, Buenos Aires, Argentina, toți cu domiciliul ales pentru comunicări în București, B-dul Unirii nr. 35, bloc A3, scara 2, etaj 1, ap. 27, sector 3, la sediul reprezentantului convențional LIVESCU ȘI ASOCIAȚII – S.C.A., prin avocat Monica Livescu, în contradictoriu cu COMISIA NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR (numită în continuare CNCI), cu sediul în București, Calea Floreasca nr. 202, sector 1, formulăm prezentul RĂSPUNS LA ÎNTÂMPINARE I. Suntem de acord cu apărarea pârâtei CNCI privind încadrarea imobilului în zona 46-B3 și precizăm in acest sens și motivele contestației (1) Din tabelul inserat de CNCI prin întâmpinare rezultă că aceasta a încadrat imobilul în discuție în zona 46-B3, care prevede ca valori pe mp. 1049 euro/mp. pentru teren liber și 734 mp. pentru terenul ocupat de constructii, conform extras din grila notariala 2020 pag. 128, pe care o anexăm. (2) În schimb nu are niciun temei legal apărarea pârâtei de la pag. 4 din întâmpinare privind aplicarea prețului pe mp. pentru întregul teren ca fiind teren ocupat de construcții, întrucât se recunoaște și de pârâtă prin întâmpinare că din totalul suprafeței de 360 mp. avâdn categoria de folosință curți-construcții, suprafața ocupată de construcții era de numai 177 mp. (3) Nu poate fi reținută apărarea pârâtei prin care își motivează subevaluarea terenului prin aplicarea prețului pe numai 734 euro/mp. corespunzator terenului ”ocupat”, pe motiv că ar fi fost dată o astfel de interpretare a grilei printr-o ”adresă transmisă președintelui Trib.Bucuresti de către președintele Colegiului Director, notar public, Laura Badiu” prin care ar fi fost lămurită ”chestiunea noțiunii de teren liber și teren construit, menționându-se expres că terenul pe cares e află o construcție definitivă este considerat în întregime , ca teren construit, neputând fi evaluat în mod separat după cum terenul este ocupat sau liber”. (4) În primul rând că nu s-a prezentat această pretinsă ”adresă”, ca să putem fomula apărari în raport de conținutul ei concret. Solicităm să puneți în vedere pârâtei să prezinte acest înscris de care se prevalează. (5) În al doilea rând, președintele colegiului director al Camerei notarilor publici nu poate da interpretări ale grilei notariale, care să modifice sensul acesteia și să încalce astfel prevederile disp. art. 21 alin. 6 din legea 165/2013, care nu face posibilă aplicarea unui alt act in materie de evaluare a imobilelor decât ”Grila”. (6) În al treilea rând, această interpretare emanată de la o persoană ce nu este abilitată de lege să dea interpretări ale normei (dacă s-ar considera grila un act administrativ cu caracter normativ), având în vedere că grila este aprobată de Camera Notarilor Publici conform art. 111 alin.4 si 5 din Codul fiscal. Prin urmare doar un președinte de colegiu nu poate emite adrese de interpretare a normei, așa cum susține pârâta. (7) O interpretare a grilei ca cea susținută de pârâtă nu respectă conținutul concret al acesteia care prevede expres fără nicio altă mențiune că sunt aplicabile cele doua valori de preț in funcție de cum este ocupat de construcții sau nu. (8) Așadar, soclităm să respingeti aceastaă apărare și să dispuneți reevaluarea terenului in funcție de această încadrare diferențiată, care majorează substanțial valoarea de despăgubire pentru teren. II. Este neîntemeiată apărarea pârâtei prin care justifica valoara stabilită prin aplicarea corecției de 0,75 pentru lipsa finisajelor (9) În mod eronat pârâta a făcut aplicarea art. 21 alin.61 din legea 165/2013, respectiv aplicarea valorii minime din grilă pe motiv că nu am fi depus înscrisuri din care să reiasă caracteristicile imobilului, respectiv dacă avea sau nu finisaje la data preluării. (10) Pe de-o parte, existența finisajelor imobilului naționalizat se ia în considerare la data preluării imobilului, respectiv în anul 1950 (prin decret), nu la o dată ulterioară. (11) Astfel, în jurisprudența previzibilă în materie s-au reținut următoarele aspecte: „Instanţa reţine că structura clădirii, de 5 camere şi dependinţe, dar mai ales situarea ei ultracentrală fac improbabilă lipsa finisajelor, astfel că aplicarea acestui coeficient este nejustificată” . (12) Imobilul este situat pe Splaiul Unirii nr. 26, o zonă care este în imediata apropiere a centrului capitalei, astfel încât nu s-ar putea considera că o clădire amplasată într-o arie atât de importantă nu ar fi avut măcar finisaje normale. Dimpotrivă o astfel de prezumție poate fi reținută în cauză, mai mult decât aceea negativă – invocată de CNCI - că nu ar fi avut finisaje. De aceea, solicităm înlăturarea apărării CNCI privind aplicarea corecției pentru ”lipsa totală a finisajelor”. (13) Tot instanțele rețin și că: „În plus, aşa cum rezultă din fişa imobilului, acesta era prevăzut cu instalaţii electrice şi instalaţii de încălzire - sobe, prin urmare nu poate fi aplicat nici indicele de corecţie privind starea tehnică satisfăcătoare şi cel privind lipsa finisajelor” . (14) Din fișa imobilului la demolare din anul 1985, pe care o anexăm ca probă, reiese că cele două corpuri aveau următoarele caracteristici: - Corp A: a fost edificat în aprox. anul 1930 și dispunea de parter, 2 etaje și pivniță, construit din cărămidă și cu planșee de beton; - Corp B: a fost edificat în anul 1938, dispunea de parter, etaj și pivniță și a fost construit din cărămidă și cu planșee de beton; - despre ambele construcții se menționează, prin Autorizațiunile nr. 66/B/21.06.1928, respectiv nr. 112S/07.06.1928 că se va „executa o casă (...) din zidărie masivă acoperită cu metal”. (15) Din cele menționate anterior rezultă cel puțin o prezumție că imobilul beneficia de finisaje normale, ci, mai mult, acestea ar putea fi încadrate chiar în sfera finisajelor superioare, o clădire din „zidărie masivă” beneficiind, în mod evident, de toate dotările corespunzătoare. Așadar, CNCI face un calcul vădit incorect prin aplicarea corecției de 0,75 pentru ”lipsa finisajelor„, având în vedere că, la data preluării bunului – în anul 1950 – când ambele clădiri aveau o vechime mai mică de 30 de ani, acestea beneficiau de finisaje superioare. (16) Ambele clădiri având cel puțin un etaj, este evident faptul că acestea trebuiau să aibă o structură puternică și finisaje superioare, pentru a le face rezistente în timp și apte pentru locuit. Dovadă în acest sens este chiar aspectul că acestea s-au păstrat într-o stare bună timp de aprox. 55 de ani (corp A – aprox. 1930), respectiv 47 de ani (corp B – 1938), până la data demolării acestora în anul 1985, ca urmarea sistematizării zonei din Piața Unirii. III. Este neîntemeiată apărarea CNCI privind aplicarea corecției de 0,70 pentru riscul seismic (17) Potrivit Deciziei nr. 80/2018 a ÎCCJ, în vederea pronuțării unei hotărâri prealabile cu privire la o chestiune de drept, „Evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei de compensare se realizează (…) în considerarea caracteristicilor tehnice ale imobilului şi categoriei de folosinţă la data preluării acestuia”, astfel încât este irelevantă încadrarea imobilului în gradul de risc seismic în anul 2020. (18) Având în vedere vechimea clădirilor la data preluării – în anul 1950 – de aprox. 20 de ani (corp A – aprox. 1930), respectiv 12 ani (corp B – 1938), rezultă că la data de referință acestea nu ar fi prezentat niciun grad de risc seismic, cu atât mai mult unul ridicat, care să facă necesară aplicarea vreunei corecții la valoarea imobilului. (19) În acest sens se pronunță și jurisprudența în materie: „Potrivit dispoziţiilor art. 21 alin. 6 din Legea nr. 165/2013, evaluarea se realizează în considerarea caracteristicilor tehnice ale imobilului de la data preluării. Or, în cauză, în discuţie este un corp de construcţie edificat în anul 1920, preluat abuziv în anul 1980, astfel încât, la momentul preluării avea 60 ani vechime. În aceste condiţii, în lipsa unor dovezi din care să rezulte gradul de risc seismic concret, curtea va prezuma că astfel de construcţii nu prezentau un risc seismic ridicat şi, astfel, nu se impunea aplicarea vreunei corecţii în acest sens” . (20) Prin urmare, față de această jurisprudență previzibilă în care instanța a considerat că o clădire cu o vechime de 60 de ani nu prezintă risc seismic ridicat în lipsa unor dovezi concludente, cu atât mai mult în cazul de față în care imobilele în litigiu, având o vechime mult mai mică – de aprox. 20 de ani, respectiv 12 ani la data preluării în anul 1950 – nu ar fi putut prezenta vreun grad de risc seismic pentru care să fie necesară aplicarea vreunei corecții. (21) Clădirile erau construite din cărămidă și cu planșee de beton, cu zidărie masivă acoperită cu metal, astfel încât acesteau erau proiectate tocmai pentru a fi foarte rezistente în timp, aspect ce a fost reținut și de instanțe: „Din niciun document nu rezultă faptul că imobilul în litigiu este cu risc seismic ridicat, acesta fiind construit din cărămidă, cu structura de beton, acoperit cu tablă” . (22) Jurisprudența previzibilă este și ea in sensul că aprecierea eventualului grad de risc seismic se face la data preluării imobilului și că nu pot fi reduse despăgubirile cuvenite fostului proprietar, datorită unei eventuale deteriori în timp a acestuia, posterioară preluării, intrucât aceasta nu-i este imputabilă acestuia: „instanţa de apel reţine că nu trebuia aplicat coeficientul de reducere de 0,70% pentru încadrarea în clasa de risc seismic ridicat, având în vedere că imobilul - construcţie avea o stare tehnică bună la data preluării abuzive, conform fişei tehnice a imobilului, nefiind prin urmare necesară o consolidare a structurii de rezistenţă”. (23) În concluzie, aplicarea coeficientului de corecție de 0,70 pentru risc seismic de către CNCI este neîntemeiată și de natură a diminua semnificativ valoarea imobilului în litigiu, astfeș că solicităm să înlăturați o atsfel de apărare. IV. Este neîntemeiată apărarea CNCI prin care invocă aplicarea corecției de 0,95 pentru starea tehnică a imobilului (24) Toate aspectele legate de calcularea punctelor de despăgubire trebuie avute în vedere la data preluării imobilului, respectiv în anul 1950. De aceea este nerelevantă mențiunea din o fișă tehnică la demolare, întocmită în anul 1985, cu 35 de ani mai târziu decât data preluării imobilului, timp în care orice degradare a acestuia nu mai este imputabilă fostului proprietar, care trebuie despăgubit. (25) Aspectul că în fișa tehnică din anul 1985 se menționează că starea tehnică a imobilului era ”satisfăcătoare” nu poate duce la aplicarea corecției de 0,95 în lipsa unor dovezi concrete de la momentul preluării, produsă cu 35 de ani înainte. Mai mult, degradările ulterioare preluării erau imputabile statului, fiind de notorietate că statul nu s-a îngrijit de proprietășile preluate de la persoanele private ca un bonus pater familias. Or, dacă nu ar fi fost preluat de stat imobilul ar fi fost îngrijit corespunzător de către autorul reclamanților, care ar fi acționat pentru efectuarea lucrărilor de întreținere necesare unei stări buna imobilului. (26) Sunt mai multe aspecte care conduc la concluzia că, la data preluării, imobilul nu se afla într-o stare tehnică satisfăcătoare, și anume: vechimea redusă de aprox. 20 de ani pentru corpul A și de 12 ani pentru corpul B, zidăria masivă acoperită cu metal, structura de cărămidă și planșeele de beton, existența tuturor instalațiilor necesare, așa cum se reține și în jurisprudență: „aşa cum rezultă din fişa imobilului, acesta era prevăzut cu instalaţii electrice şi instalaţii de încălzire - sobe, prin urmare nu poate fi aplicat nici indicele de corecţie privind starea tehnică satisfăcătoare” . (27) Prin urmare, nici aplicarea corecției pentru starea tehnică satisfăcătoare a imobilului nu a fost efectuată în mod corect de către pârâtă, în acest mod rezultând o subevaluare a imobilului în discuție. V. Este neîntemeiată apărarea pârâtei privind aplicarea corecției de 0,974 pentru lipsa instalațiilor de alimentare cu gaze (28) CNCI consideră că sobele cu lemne nu pot fi considerate instalații, astfel încât ar fi necesară aplicarea unei corecții de 0,974 pentru lipsa instalațiilor de alimentare cu gaze necesare încălzirii imobilelor. (29) Acest lucru este, însă, contrazis în jurisprudența în materie : „faţă de faptul că din fişa tehnică a imobilului, întocmită în iunie 1977 rezultă că imobilul obiect al cauzei era racordat la reţeaua de electricitate, de apă şi de canal şi era încălzit cu sobe de teracotă cu lemne, instanţa a apreciat că acest imobil era dotat cu toate instalaţiile necesare, şi că, în consecinţă, coeficientul aplicat de pârâtă este nejustificat”. (30) Așadar, nu contează modalitatea de încălzire a imobilului, printr-o instalație cu gaze sau prin sobe cu lemne, atât timp cât există o astfel de structură care să asigure o temperatură optimă în locuință. (31) Prin urmare, având în vedere că în fișa tehnică a imobilului se și prevede că acesta beneficia de toate cele trei tipuri de instalații – sanitare, electrice și de încălzire, rezultă că aplicarea coeficientului de 0,974 pentru lipsa instalațiilor de alimentare cu gaze este complet nejustificată și creează un prejudiciu reclamantului, prin diminuarea valorii bunului. VI. Solicităm respingerea cererii de reducere a cheltuielior de judecată în temeiul disp. art. 451 alin.2 CPC. O astfel de cerere este cel puțin prematură, cât și nefondată și demonstrează reaua-credință a pârâtei, care este cea în culpă pentru declanșarea procesului. Dacă și-ar fi motivat decizia contestată prin prezentara aspectelor abia acum învederate prvind modul de calcul al despăgubirilor ar fi evitat aceste lucrări suplimentare de a combate aspectele tehnice învederate abia prin întâmpinare. (32) Solicitarea de a reduce in mod special onorraiul de avocat este o solicitarea arbitrară, in condițiile in care ese evident încă din această etapă care este volumul de muncă al avocatului pentru redactarea acțiunii, procesarea documentelor tehnice și ale prevederilor grilei, care implică anticiparea muncii expertului.Procesarea tuturor aspectelor complexe ale cauzei demonstreaza un volum de muncă și nivel de cunoștințe și timp alocate cercetării cauzei care impun plata onorariului de avocat necenzurat. De asemenea cauza va implica si administrarea unui probatoriu cu expertiza care va implica timp alocat, deplasarea la fața locului în numele clienților care nu domiciliază în românia, etc. toate acestea justificând plata serviciilor avocațiale prestate. (33) În concluzie, solicităm să respingeți apărările pârâtei și să rețineți ca temeinice criticile aduse deciziei contestate prin cererea de chemare în judecată. Este evident că CNCI a aplicat în mod neîntemeiat toate corecțiile negative la stabilirea valorii imobilului, motiv pentru care solicităm instanței să țină cont de calculul realizat de reclamanți, și anume: - prețul de 734 euro/m.p. pentru suprafața de 177 m.p. ocupat de construcții, respectiv 129.918 euro; - prețul de 1049 euro/m.p. pentru suprafața de 186,5 m.p. teren liber de construcții (363,50-177), respectiv 195.638,5 euro - prețul de 970 euro/m.p. pentru cele două corpuri de construcții, respectiv: o pentru corpul A în suprafață desfășurată de 307 mp 297.790 euro, o pentru corpul B în suprafață desfășurată de 165 mp 160.050 euro (34) Astfel, potrivit grilei notariale din 2020, rezultă suma de 129.918 + 195.638,5 + 297.790 + 160.050 = 783.396,5 euro. Solicităm administrarea probei cu expertiză evaluatorie care să verifice această fundamentare a modului nostru de calcul. COHEN DIEGO EDGARDO COHEN ALEJANDRA VALERIA COHEN SILVIA MERCEDES prin Livescu & Asociații SCA av. Monica Livescu

TRIBUNAL DE BUCAREST SECCION IV DE LO CIVIL NÚMERO DE ARCHIVO 34217/3/2021 Fecha límite 04.05.2022 EL PRESIDENTE, El abajo firmante:  COHEN DIEGO EDGARDO, con domicilio en calle Arenales no. 3504, et. 2, ap 18, Buenos Aires, Argentina;  COHEN ALEJANDRA VALERIA, con domicilio en calle Echevererria no. 1950, et. 1, departamento B, Buenos Aires, Argentina;  COHEN SILVIA MERCEDES, con domicilio en calle Uriburu no. 1255, et. 11, ap.A, Buenos Aires, Argentina, todos con el domicilio elegido para las comunicaciones en Bucarest, B-dul Unirii no. 35, bloque A3, escalera 2, piso 1, piso 27, sector 3, en la sede del representante convencional LIVESCU Y ASOCIACIONES - S.C.A., a través de la abogada Mónica Livescu, en contradicción con la COMISIÓN NACIONAL DE COMPENSACIÓN INMOBILIARIA (en lo sucesivo, CNCI), con sede en Bucarest, Calea Floreasca no. 202, sector 1, formulamos el presente RESPUESTA A LA BIENVENIDA YO.Coincidimos con la defensa del demandado CNCI respecto a la calificación del edificio en la zona 46-B3 y precisamos en este sentido los motivos del recurso (1) De la tabla insertada por CNCI en la contestación, resulta que enmarcó el inmueble en mención en el área 46-B3, lo que brinda como valores por m2. 1049 euros/mp. para la tierra libre y 734 metros cuadrados. por los terrenos ocupados por construcciones, según extracto de la grilla notarial 2020 folio 128, que adjuntamos. (2) Por otro lado, la defensa de la parte demandada de la página 4 de la excepción relativa a la aplicación del precio por m2 no tiene fundamento legal. por la totalidad del terreno como terreno ocupado por construcciones, como también lo reconoce la demandada por parte de la demandada que de la superficie total de 360 ​​m2. Dada la categoría de uso de los patios-construcciones, la superficie ocupada por las construcciones fue de tan solo 177 m2. (3) No puede acogerse la defensa de la demandada por la que motiva su infravaloración del suelo aplicando el precio sobre sólo 734 euros/m2.correspondiente a la tierra “ocupada”, alegando que tal interpretación de la cuadrícula habría sido dada por un “discurso enviado al presidente de la Tribuna de Bucarest por el presidente de la Junta Directiva, notario público, Laura Badiu” por la cual se establece la cuestión de suelo libre y suelo edificado, expresando que el suelo en el que se asiente una construcción definitiva se considera en su totalidad como suelo edificado, no pudiendo tasarse separadamente según se ocupe o libre el suelo”. (4) En primer lugar, que no se presentó esta supuesta “dirección”, para que podamos formular defensas en relación con su contenido concreto. Le solicitamos que tenga en cuenta que el demandado presente este documento que se utiliza. (5) En segundo lugar, el presidente de la junta directiva de la Cámara de Notarios Públicos no puede dar interpretaciones de la grilla notarial, lo que modificaría su significado y violaría así las disposiciones de la disp. Arte. 21 párr. 6 de la ley 165/2013, que no posibilita la aplicación de otro acto en materia de valoración de bienes inmuebles que el “Grid”.(6) En tercer lugar, esta interpretación emanó de una persona que no está autorizada por la ley para dar interpretaciones de la norma (si la grilla fuera considerada un acto administrativo de carácter normativo), dado que la grilla es aprobada por el Colegio de Escribanos de acuerdo al arte. 111 incisos 4 y 5 del Código Fiscal. Por tanto, sólo un presidente de colegio no puede emitir direcciones para interpretar la norma, como pretende la demandada. (7) Una interpretación de la grilla como la esgrimida por la demandada no respeta su contenido concreto que expresamente prevé sin otra mención que los dos valores de precio son aplicables según se ocupe o no de construcciones. (8) Por lo tanto, consideramos rechazar esta defensa y ordenar la revalorización de la tierra a la luz de esta clasificación diferenciada, lo que aumenta sustancialmente el monto de la compensación por la tierra. II. La defensa de la demandada es infundada, justificando el valor establecido aplicando la corrección del 0,75 por la falta de acabados. (9) El demandado aplicó erróneamente el art.21 apartado 61 de la ley 165/2013, respectivamente la aplicación del valor mínimo de la red por no haber presentado documentos que acrediten las características del edificio, respectivamente si tenía o no acabados en la fecha de toma de posesión. (10) Por un lado, la existencia de los acabados del edificio nacionalizado se tiene en cuenta en la fecha de toma de posesión del edificio, respectivamente en 1950 (por decreto), no en una fecha posterior. (11) Así, en la jurisprudencia pertinente, se han tenido en cuenta los siguientes aspectos: “El tribunal observa que la estructura del edificio, con 5 habitaciones y dependencias, pero especialmente su ubicación ultracéntrica, hacen improbable la falta de acabados, por lo que la aplicación de este coeficiente es injustificada”. (12) El edificio está ubicado en Splaiul Unirii no. 26, zona que se encuentra en las inmediaciones del centro de la capital, por lo que no se podría considerar que un edificio ubicado en tan importante zona ni siquiera hubiera tenido acabados normales. Por el contrario, tal presunción puede retenerse en el caso, más que la negativa - invocada por la CNCI - de que no tuvo acabados.Por lo tanto, solicitamos la eliminación de la defensa CNCI respecto a la aplicación de la corrección por la “falta total de acabados”. (13) Los tribunales también señalan que: 'Además, como se desprende del expediente del edificio, estaba dotado de instalaciones eléctricas e instalaciones de calefacción - estufas, por lo que ni el índice de corrección sobre el estado técnico satisfactorio y el de falta de acabados”. (14) Del expediente de derribo de 1985, que adjuntamos como prueba, se desprende que ambos cuerpos tenían las siguientes características: - Carrocería A: fue construido en aprox. año 1930 y contaba con planta baja, 2 pisos y bodega, construida en ladrillo y con pisos de cemento; - Edificio B: fue construido en 1938, tenía planta baja, primer piso y sótano y fue construido en ladrillo y con pisos de cemento; - sobre ambas construcciones se menciona, a través de las Autorizaciones no. 66 / B / 21.06.1928, respectivamente no. 112S / 06.07.1928 que se construirá “una casa (...) de mampostería maciza revestida de metal”.(15) De al menos una presunción se desprende que el edificio tiene acabados normales, pero, además, que podrían incluirse incluso en el ámbito de los acabados superiores, un edificio de 'mampostería masiva' que evidentemente se beneficia de todo el equipamiento adecuado. Por tanto, el CNCI hace un cálculo claramente incorrecto al aplicar la corrección del 0,75 por "falta de acabados", dado que, en el momento de la toma de posesión del inmueble -en 1950- cuando ambos edificios tenían menos de 30 años, gozaban de acabados (16) Teniendo ambos edificios al menos un piso, es obvio que debían tener una estructura fuerte y acabados superiores, para hacerlos duraderos en el tiempo y aptos para vivir. Prueba de ello es el hecho mismo de que se han conservado en buen estado durante aprox. 55 años (cuerpo A - aprox. 1930), respectivamente 47 años (cuerpo B - 1938), hasta la fecha de su demolición en 1985, como resultado de la sistematización del área en la Plaza Unirii. terceroInfundada la defensa del CNCI sobre la aplicación de la corrección del 0,70 por riesgo sísmico (17) Según la Decisión núm. 80/2018 del HCCJ, para dictar una decisión prejudicial sobre una cuestión de derecho, "La valoración del edificio objeto de la decisión de compensación se realiza (...) teniendo en cuenta las características técnicas del edificio y la categoría de uso en el momento de su toma de posesión”, por lo que la clasificación del edificio en el grado de riesgo sísmico en 2020 es irrelevante. (18) Considerando la antigüedad de los edificios a la fecha de toma de posesión -en 1950- de aprox. 20 años (cuerpo A - aprox. 1930), respectivamente 12 años (cuerpo B - 1938), resulta que a la fecha de referencia no habrían presentado ningún grado de riesgo sísmico, especialmente alto, lo que obligaría a aplicar cualquier corrección al valor de la propiedad. (19) En este sentido, también se pronuncia la jurisprudencia en la materia: “Conforme a lo dispuesto en el art. 21 párr. 6 de la Ley n. 165/2013, la evaluación se realiza teniendo en cuenta las características técnicas del edificio a partir de la fecha de toma de posesión.En el caso que nos ocupa, el edificio en cuestión es un edificio construido en 1920, tomado abusivamente en 1980, por lo que, en el momento de la toma, tenía 60 años. En estas condiciones, a falta de prueba que demuestre el grado de riesgo sísmico del concreto, el tribunal presumirá que tales construcciones no presentaban un riesgo sísmico elevado y, por lo tanto, no era necesario aplicar ninguna corrección al respecto. (20) Por tanto, frente a esta previsible jurisprudencia en la que el tribunal consideró que un edificio de 60 años no presenta un alto riesgo sísmico en ausencia de pruebas concluyentes, más aún en el presente caso en el que los edificios en cuestión, con una edad mucho más corta - aprox. 20 años, respectivamente 12 años a la fecha de toma de posesión en 1950- no podría haber presentado ningún grado de riesgo sísmico para el cual sería necesario aplicar alguna corrección.(21) Los edificios fueron construidos de ladrillo y con pisos de hormigón, con mampostería maciza revestida de metal, por lo que fueron diseñados precisamente para ser muy duraderos en el tiempo, aspecto que también fue mantenido por los tribunales: 'No surge de ningún documento el hecho de que la edificación en litigio tiene un alto riesgo sísmico, siendo construida de ladrillo, con estructura de hormigón, recubierta de hojalata”. (22) También es jurisprudencia previsible que la evaluación del posible grado de riesgo sísmico se realice en la fecha de toma de posesión del edificio y que la indemnización debida al antiguo propietario no pueda ser reducida, por un posible deterioro en el tiempo después de la toma de posesión, le es imputable: “el tribunal de alzada sostiene que no debió aplicarse el coeficiente de reducción del 0,70% para la clasificación en la clase de alto riesgo sísmico, considerando que el edificio - construcción se encontraba en buenas condiciones técnicas al fecha de toma abusiva, según expediente aspectos técnicos de la edificación, y por tanto no es necesario consolidar la estructura de resistencia”.(23) En conclusión, la aplicación del coeficiente corrector de 0,70 por riesgo sísmico por parte del CNCI es infundada y es probable que reduzca significativamente el valor del edificio en cuestión, por lo que le solicitamos que elimine tal defensa. IV. Es infundada la defensa del CNCI invocando la aplicación de la corrección del 0,95 por el estado técnico del edificio (24) Todos los aspectos relacionados con el cálculo de los puntos de compensación deben tenerse en cuenta en la fecha de toma de posesión del edificio, respectivamente en 1950. Por lo tanto, es irrelevante mencionar en una hoja de datos de demolición, redactada en 1985, 35 años después que la fecha de toma de posesión del inmueble, tiempo durante el cual la degradación del mismo ya no es imputable al antiguo propietario, quien debe ser indemnizado. (25) El hecho de que en la ficha técnica de 1985 se indique que el estado técnico del edificio era "satisfactorio" no puede dar lugar a la aplicación de la corrección del 0,95 a falta de pruebas concretas del momento de la adquisición, producidas 35 años antes .Además, las degradaciones posteriores a la toma de posesión eran atribuibles al estado, ya que es bien sabido que el estado no se hizo cargo de las propiedades tomadas de los particulares como un bono pater familias. Sin embargo, si el edificio no hubiera sido tomado por el Estado, se habría atendido debidamente al demandante, quien habría actuado para realizar los trabajos de mantenimiento necesarios para que el edificio estuviera en buenas condiciones. (26) Hay varias cuestiones que llevan a la conclusión de que, en la fecha de adquisición, el edificio no se encontraba en condiciones técnicas satisfactorias, a saber: antigüedad reducida de aprox. 20 años para el cuerpo A y 12 años para el cuerpo B, la mampostería maciza metalizada, la estructura de ladrillo y los pisos de hormigón, la existencia de todas las instalaciones necesarias, como también señala la jurisprudencia: “como resulta de la expediente de la edificación, se dotó de instalaciones eléctricas e instalaciones de calefacción - estufas, por lo que tampoco se puede aplicar el índice de corrección en cuanto al estado técnico satisfactorio”.(27) Por lo tanto, la aplicación de la corrección por el buen estado técnico del edificio tampoco fue realizada correctamente por la demandada, lo que dio lugar a una infravaloración del edificio en cuestión. V. Es infundada la defensa de la demandada sobre la aplicación de la corrección del 0,974 por falta de instalaciones de suministro de gas (28) El CNCI considera que las estufas de leña no pueden ser consideradas instalaciones, por lo que sería necesario aplicar una corrección del 0,974 por la falta de instalaciones de suministro de gas necesarias para la calefacción de los edificios. (29) Sin embargo, esto se contradice en la jurisprudencia pertinente: «se desprende del expediente técnico del edificio, elaborado en junio de 1977, que el edificio en cuestión estaba conectado a la red de electricidad, agua y alcantarillado y se calentaba con estufas de terracota con leña, el tribunal consideró que este edificio estaba dotado de todas las instalaciones necesarias, y que, en consecuencia, el coeficiente aplicado por la demandada es injustificado”.(30) Por lo tanto, no importa cómo se calienta el edificio, mediante una instalación de gas o mediante estufas de leña, siempre que exista una estructura que garantice una temperatura óptima en la casa. (31) Por tanto, dado que el expediente técnico del edificio también establece que se beneficia de los tres tipos de instalaciones - fontanería, electricidad y calefacción, se deduce que la aplicación del coeficiente de 0,974 por ausencia de instalaciones de suministro de gas es completamente injustificado y crea un daño al demandante, al disminuir el valor de la propiedad. VI. Solicitamos el rechazo de la solicitud de reducción de costas judiciales bajo disp. Arte. 451 párr. 2 CPC. Tal solicitud es cuando menos prematura e infundada y demuestra la mala fe del imputado, quien es el culpable de iniciar el juicio. Si hubiera motivado su decisión impugnada presentando los aspectos recién vistos en la forma de calcular las indemnizaciones, habría evitado estos trabajos adicionales para combatir los aspectos técnicos vistos únicamente por la reconvención.(32) La solicitud de reducción de los honorarios del abogado en particular es una solicitud arbitraria, dado que a partir de esta etapa es evidente cuál es la carga de trabajo del abogado para redactar la demanda, procesar los documentos técnicos y las disposiciones de la grilla, lo que implica anticipación El procesamiento de todos los aspectos complejos del caso demuestra una carga de trabajo y un nivel de conocimiento y tiempo asignado a la investigación del caso que requieren el pago de los honorarios del abogado sin censura. Además, el caso implicará la administración de una prueba con experiencia que implicará tiempo asignado, viajes en el lugar en nombre de clientes que no residen en Rumania, etc. todo ello justificando el pago de los servicios jurídicos prestados. (33) En conclusión, solicito que se desestimen las defensas de la demandada y que se mantengan las críticas vertidas contra la resolución impugnada en el recurso de casación. Es claro que la CNCI aplicó erróneamente todas las correcciones negativas en la determinación del valor del inmueble, por lo que solicitamos al tribunal que tome en cuenta el cálculo realizado por los demandantes, a saber: - el precio de 734 euro / m.p. para la superficie de 177 m.p.ocupado por construcciones, respectivamente 129.918 euros; - el precio de 1049 euro / m.p. para la superficie de 186.5 m.p. suelo libre edificable (363,50-177), respectivamente 195.638,5 euros - el precio de 970 euro / m.p. para los dos edificios, respectivamente: o para el edificio A con una superficie de 307 m2 297.790 euros, o para cuerpo B en superficie urbanizada de 165 m2 160.050 euros (34) Así, según la tabla notarial de 2020, resulta la cantidad de 129.918 + 195.638,5 + 297.790 + 160.050 = 783.396,5 euros. Solicitamos la administración de la prueba con pericia evaluativa para verificar esta fundamentación de nuestro método de cálculo. COHEN DIEGO EDGARDO COHEN ALEJANDRA VALERIA COHEN SILVIA MERCEDES a través de Livescu & Asociații SCA AV. Mónica Livescu